Octopussy, Cristina Boncea

/ sâmbătă, 20 februarie 2016 /
O urmaresc pe Cristina de mai bine de un an si recunosc ca am fost interesata sa citesc aceasta carte, deoarece am remarcat ca exista multe recenzii de cinci stele si multe de o steluta. Ma intriga, de fiecare data, titlurile care reusesc sa pozitioneze cititorii in doua categorii: cei care iubesc cartea si cei care o detesta. Iata, deci, ca eu ma situez in primul grup, dat fiind ca nu am absolut niciun repros vizavi de modul in care e construit romanul dar si vizavi de actiune si personaje.

Un singur lucru as vrea sa subliniez, la inceputul acestui text - daca unii oameni au senzatia ca lucrurile din Octopussy nu se intampla in realitate, se inseala amarnic. Sigur, romani fiind si eminamente ortodocsi, avem tendinta sa aratam cu degetul situatiile iesite din comun si sa le blamam. Din cate am observat, insa, marea majoritate a celor care fac chestia asta sunt, de fapt, dominati de o perversitate ascunsa, pe care si-o manifesta ori numai fata de ei insisi ori in grupuri selecte, formate din indivizi care au aceleasi preferinte.

N-as fi privit cartea asta cu aceiasi ochi daca as fi citit-o, poate, cand aveam in jur de 22, 23 de ani. Probabil, la acea vreme, eram mult mai naiva si credeam ca circumstante de acest gen nu exista in realitate. Dupa ce-am primit cartea prin intermediul booksharing.ro, inainte de a o incepe, am hotarat ca era o idee buna sa trec prin review-urile de pe Goodreads si sa incerc sa inteleg de ce asa multi cititori o considera o lectura nedemna de atentia lor.

Cred ca nu are niciun farmec sa zic asta, dar fiindca o puzderie de oameni au pomenit-o deja in multe recenzii, nici eu n-am sa ma abtin. Da, una dintre cele doua eroine principale are o intalnire... aparte cu un personaj canin, la un moment dat. Vazand eu care e treaba, am purces spre a citi cartea, mai mult ca sa vad daca ma va soca acea scena sau nu. Sunt o mare iubitoare de animale, deci sa nu care cumva sa credeti ca poate lipsa empatiei fata de ele m-a facut sa consider scena respectiva o oricare alta scena din carte. Da, n-o sa pice bine unei persoane cu stomacul foaaarte sensibil, care nu-si doreste decat sa citeasca romane cu fluturasi, zane, si mult roz. Insa, daca e sa ne gandim cum citim, ar trebui sa concluzionam rapid ca, desi avem tendinta sa ne substituim unui personaj, adeseori trebuie sa ne detasam de actiune si sa citim cartile exact asa cum sunt. Cititorul nu e nici eroina, si nici cainele. Deci, care e problema? Unii bloggeri au motivat ca n-au sa mai priveasca niciodata cu aceiasi ochi un caine... dar i-a pus cineva sa isi imagineze scena intr-atat de grafic? Ca sa nu mai spun ca, date fiind recenziile, ma asteptam la un episod abundand de detalii sinistre, dezgustatoare, un episod care sa para ca nu se mai termina. Totul s-a desfasurat intr-un singur paragraf, si-apoi s-a continuat actiunea. Ei poftim, mi-am spus, ia te uita cum fac unii din tantar armasar.

Poate ca Octopussy e dinadins facuta pentru a soca, fiindca exista unele neconcordante pe care le-am descoperit si eu, desi mi-a placut foarte mult. Spre exemplu, un personaj ucide pe altul, la un moment dat, insa parca prea usor scapa de urmari. De asemenea, nu cred sa existe un personaj 'normal' in aceasta carte (normal, asa cum il definim noi, in societate). Toate au cate o chichita si foarte multe isi schimba gusturile de la o zi la alta. Becks, care a trait libera in toti acesti ani, vede diferit situatiile comparativ cu Hyena, sora ei, care a fost institutionalizata in ultimii sapte ani. Asta mi se pare absolut firesc, si de aici aparentele neconconcordante - una zice ca unchiul Philip e pur si simplu misterios si misto, pe cand cealalta-l crede un boschetar ratat, destul de creepy.

De asemenea, la final ni se releva, in teorie, motivul pentru care toti cei implicati in actiune erau asa cum erau. C-o fi adevarat, ca n-o fi, cine mai stie, dat fiind ca pana si teoreticianul are propriile incertitudini cu privire la radacina enigmei.
Ideea e ca mie mi-a placut si ca am considerat-o o carte de cinci stele. Ma astept la o puzderie de comentarii negative din acest motiv, insa chiar nu imi pasa. Sa va mai zic ceva: pentru varsta la care a scris si publicat acest roman, Cristina mi se pare un geniu. Un citat, ca sa va lamuriti (eu nu eram capabila sa scriu asa ceva cand aveam 17 ani):
Am fost o data cu barca, la mare. Ne-au dus pana departe, am stat putin si ne-am intors pe plaja. Mai erau cativa oameni cu noi. Totusi, nu toti si-au lasat mainile pe langa rama de lemn, sa atinga apa atunci cand mergeam... Deci e posibil sa fim toti in aceeasi barca, dar e posibil sa nu simtim cu totii apa.
Sorin, prietenul meu, zice ca romanul asta a fost exact 'pe felia mea'. Posibil sa fi fost si asta si sa am niste gusturi literare deosebite. Stiu ca sunt multe persoane care blameaza editarea cartii si faptul ca mai sunt unele greseli, pe ici, pe colo, dar asta mi s-a intamplat sa descopar si in traduceri serioase, Poliroame, Humanitasuri. Fiecare crede ce vrea... mie mi-a placut si n-am de gand sa imi modific recenzia doar fiindc-am vazut ca exista unii oameni care n-au ce face cu timpul lor pe Goodreads, astfel incat incearca sa convinga lumea sa nu citeasca Octopussy. Ba mai mult, au ceva de comentat de fiecare data cand cineva da cinci stele acestui roman. Asta nu mai e problema mea.

 Very nice indeed.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
Copyright © 2010 Cristina Vulpe, All rights reserved
Design by DZignine. Powered by Blogger