Eliberarea animalelor din gradinile zoologice

/ marți, 4 octombrie 2016 /
Am vazut ca anul asta este foarte la moda sa militezi pentru drepturile animalelor si, mai ales, pentru drepturile celor din gradinile zoologice. Bineinteles ca si eu, la fel ca multi oameni din lume, iubesc animalele si ma simt atinsa de multe dintre cazurile tragice care apar prin social media si despre care ajung sa aflu, intr-un mod sau altul.

Sunt complet de acord cu protejarea tuturor speciilor de orice fel. Sunt la fel de acord cu ideea ca omenirea nu e sustenabila actualmente, si ca trebuie sa-si schimbe obiceiurile alimentare, cel putin gradual. Ce sa mai zic de suprapopularea planetei si de ritmul realmente infiorator in care unii se reproduc? Nu acestea sunt, insa, subiectele care fac acest articol.

As vrea sa ma declar ori pentru, ori impotriva eliberarii animalelor din gradinile zoologice, insa cred ca problema este cu mult mai complicata decat pare. Vorba aia, lucrurile nu sunt niciodata ceea ce par. Avem impresia, cand intindem mana inspre tigrul ala fatat in captivitate si care si-a trait toata viata in captivitate... Ca o duce greu, ca lumea ii da de mancare, si ca, in foarte multe amplasamente de genul asta, e extrem de bine ingrijit. Dar ca na, e deprimat pentru ca cineva il tine inchis. Tonul nu e sarcastic, e doar realist.

Problema devine complicata in momentul in care militezi pentru asa ceva, gradinile chiar se inchid, animalele sunt puse in libertate, si duc o existenta singuratica si trista, pana la moarte, pentru ca le e imposibil sa se mai integreze in vreo comunitate din salbaticie. De asemenea, trebuie sa luam in calcul faptul ca aceste animale nu au vanat niciodata in viata lor, si desigur, nu e ca si cum nu mai au instinctul vanatorii in materialul genetic, dar... ce le va face sa castige prada in fata unui pradator mai bun, cu exercitiu si dexteritate perfectate in timp?

Campaniile care se organizeaza pentru inchiderea gradinii zoologice X sau Y, cu termen de executare de maine, sa zicem, mi se pare nerealiste si prostesti. Sunt exemple perfecte ale gandirii pe termen scurt, la care nimeni nu-si pune problema ce se va mai intampla dupa ziua de maine. Toata lumea e multumita si perfect satisfacuta ca si-a atins scopul, adica sa inchida gradinile zoologice. Super... si-acum ce facem cu atatea animale fara casa, fara mancare, fara ingrijiri? Mai degraba, ar trebui sa se militeze pentru inchiderea GRADUALA a acestor adaposturi, respectiv ca animalele sa isi traiasca, totusi, viata pana la capat, si cand ultimul exemplar va fi murit, gradina sa se inchida. Nu vreau sa fiu cruda si nici sa spun ca solutia asta e una 100% buna, cu atat mai mult cu cat m-a impresionat povestea celui mai trist urs din Argentina, care a murit in captivitate anul trecut (parca). Dar mi-ar placea ca planurile de genul asta sa priveasca un pic si in viitor.

Voi ce parere aveti despre gradinile zoologice?

7 comentarii:

{ cristina } on: 5 octombrie 2016, 08:57 spunea...

A, uite ca de fapt ai sectiune de comentarii! Dar stii, daca nu intri direct in postare, nu-ti dai seama ca poti comenta aici la tine. Poate n-ar fi rau sa pui un buton de comentarii care sa apara si fara sa intri pe postare.
Am pus postarea ta si pe blog la mine, tocmai ca sa imi pot spune parerea. Cred ca ai perfecta dreptate, animalele de la zoo nu s-ar mai putea integra in salbaticie si n-ar avea nici un rost sa le eliberam, ci doar sa nu mai inchidem altele de acum inainte. La fel ar trebui sa fie si cu animalele de circ, si cu cele de la petshopuri, si cu cate si mai cate alte locuri unde animalele sunt tinute in captivitate.
Animalele n-ar trebui tinute inchise decat pentru binele lor, de exemplu atunci cand sunt gasite ranite sau abuzate sau abandonate, dar daca se stie ca au un trecut in salbaticie, ar trebui eliberate dupa vindecarea lor. In nici un caz n-as perpetua un animal prin inmultirea in captivitate, decat daca ar fi o specie pe cale de disparitie, dar chiar si asa, as incerca integrarea cat mai rapida a puilor in mediul lor natural. Dar cine sunt eu sau altul, in fata marilor interese financiare? Ca si zoo e o industrie, o afacere, nu?

{ Cristina Vulpe } on: 5 octombrie 2016, 11:23 spunea...

Multumesc pentru share si pentru comentariu! Intr-adevar, si zoo si circul sunt doua afaceri (desi, daca e sa le comparam, macar in primul tip de situatie, oamenii nu isi bat joc de animale fortandu-le sa invete tot felul de scheme ridicole). Sunt complet de acord si cu ce ai spus referitor la petshopuri, unde adeseori, animalele sunt tinute in conditii insalubre si ajung sa se imbolnaveasca. De asemenea, sunt oricum impotriva raselor si specializarea lor pana la absurd, cu riscul aparitiei de deficiente (cum sunt problemele sinusale la rasa de pisica Persana sau la Bulldogul francez). Omenirea ar trebui sa take it easy, sa-si dea seama ca nu totul se invarte in jurul lui Homo sapiens sapiens, si ca animalele au drepturile lor, la fel ca si noi. Tocmai de asta ma gandesc ca inchiderea graduala a gradinilor zoologice ar fi o idee buna, in sensul ca nu ar mai exista generatii viitoare care sa fie tinute in captivitate degeaba. Dar ce ne facem cu acele animale care nu mai au un habitat natural? Recent a fost o tragedie chiar intr-o colonie de pinguini care a fost decimata in totalitate de holera, mi se pare, pentru simplul motiv ca pinguinii nu au imunitate la acest antigen, ei traind intr-o clima unde nici nu poate supravietui bacteria asta. Din cauza incalzirii globale, au ajuns sa faca boala. In acest caz, parerea mea e ca trebuie sa se pastreze cateva exemplare in habitate artificiale, macar pentru a salva specia, daca noi nu suntem capabili sa ocrotim vietuitoarele planetei. Complicat subiect... :(

{ cristina } on: 6 octombrie 2016, 08:43 spunea...

Da, clar ca e complicat, dar sunt convinsa ca exista specialisti care ar sti cum sa procedeze ca sa duca speciile mai departe, fara sa fie nevoie de gradini zoologice pentru asta. Ar putea sa faca niste rezervatii, cu bani de la stat sau din niste fonduri internationale, la care sa fie toate statele obligate sa contribuie, ca doar e vorba de viitorul planetei in intregime ...
Ce sa spun, cred ca mai avem mult ca umanitate pana sa devenim cu adevarat oameni.

{ Cougar } on: 7 octombrie 2016, 10:08 spunea...

Cred că fiecare animal din fiecare grădină zoologică are capacităţile lui proprii şi personale de a se integra în mediul său natural. Unele reuşesc, altele nu. Cum zicea şi Cristina, cel mai important e ca, dacă se decide să rămână închise pentru binele lor, asta să fie ultima generaţie.

Altfel, protejarea şi conservarea exemplarelor şi speciilor se poate face foarte bine şi în sălbăticie. Şi safari-urile cu vizitatori în parcurile naturale din orice colţuri de lume sunt foarte la modă.

Anonim on: 7 octombrie 2016, 11:13 spunea...

Eu cred ca, peste 100 de ani, mediul inconjurator nu va mai arata absolut deloc ca azi. Probabil n-au sa mai existe copaci, apa o sa fie otravita, aerul irespirabil, si-asa mai departe. Poate suna apocaliptic, dar asta e directia in care vad eu lumea indreptandu-se. In contextul asta, incep sa cred ca o conservare a speciilor nu se poate face decat in laborator, prin pastrarea ADN-ulului fiecareia.

{ Maria } on: 30 martie 2017, 20:37 spunea...

La cate se intampla in ziua de azi, nici nu stiu ce sa mai zic

{ Cursuri SEO } on: 20 aprilie 2017, 14:19 spunea...

Buna Cristina, Urmeaza sa desfasuram un prim curs SEO la Iasi si ne-am dori sa colaboram cu bloggeri din Iasi ce promoveaza educatia. Daca ai fi interesata sa scrii un advertorial te rugam sa ne contactezi la office@cursuri-seo.ro pentru a primi toate informatiile. Multumim!

Trimiteți un comentariu

 
Copyright © 2010 Cristina Vulpe, All rights reserved
Design by DZignine. Powered by Blogger