Se afișează postările cu eticheta carte cu sex. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carte cu sex. Afișați toate postările

Nici moarta, nici angajata - Maryjanice Davidson

/ joi, 25 august 2016 /
Am facut mai multe comenzi de carti in ultima luna, probabil si pentru ca Sorin e plecat, eu ma cam plictisesc, si nu vreau sa ma simt prea singura. Am ajuns sa citesc destul de mult, si avand in vedere ca sunt cu doar doua carti in urma in challenge-ul meu de a parcurge 99 de titluri anul acesta, am sperante mari.

Nici moarta, nici angajata


Sa vedem ce va pot povesti despre cartea asta. Prima intrebare pe care v-ati putea-o pune e daca este, intr-adevar, la fel de prosteasca dupa cum e numele ei. O sa raspund cu nu, mai mult pentru ca e vara si aveam nevoie de o lectura usoara, care sa nu-mi solicite prea mult imaginatia. Am cam dat-o pe Vonnegut de la o vreme, si imi vine destul de greu sa-l citesc, asa ca mai am nevoie de o boare de aer proaspat, cel putin din cand in cand.

Care e treaba? Betsy Tailor e o tipa care a devenit vampir in volumul I din aceasta serie (despre care nu stiam ca exista, avand in vedere ca am comandat cel de-al doilea volum doar pentru ca era la oferta, la Nemira). Nu-i nimic, cartile se pot citi individual fara nicio problema, deoarece, asa cum face si bine-cunoscuta Charlaine Harris (care a scris seria Vampirii Sudului), autoarea repeta unele evenimente si cititorul poate inchega o oarecare idee cu privire la cum a evoluat situatia de-a ajuns Betsy vampir. Pe scurt, are un companion mai degraba fortat, Sinclair, care e vampir de cateva sute de ani, si care e cam nesimtit. Altfel, arata bine si are maniere (desi nu-s chiar moderne).

Toate bune si frumoase, pana la un anumit punct. Dintr-o data, in orasel incep sa apara din ce in ce mai multe decesuri vampirice, motiv pentru care Betsy, alaturi de prietenii ei cu sau fara colti, decide sa purceada la investigarea misterului si descoperirea identitatii criminalului. Putin banuiesc toate aceste personaje ca, de fapt, avem de-a face cu ceva mult mai complex.

Mi-a placut sau nu?

Contrar obiceiurilor mele, am decis sa-i dau cartuliei asteia un rating de 3 stelute din 5. Nu e scrisa nici bine, nici rau, insa un lucru pot sa zic despre ea: e relaxanta. Nu sunt sigura daca exista anumite probleme cu traducerea, insa am remarcat ca am inceput sa dezvolt un dispret enorm fata de unii traducatori, insa asta e problema mea. Ultimele experiente negative pe care le-am avut in acest sens au fost cu doua romane, unul de Steinbeck, si unul de Vonnegut, la care se vedea clar ca persoana ce a tradus textul nu mai citise nicio opera scrisa de autor, in prealabil. Obisnuiesc sa citesc in special in engleza, asa ca vocea autorilor mei preferati imi e foarte puternica in constiinta. In momentul in care dau peste o traducere care nu ma lasa sa trec de bariera mea de cititor si sa ma afund in lumea imaginara a scriitorului, ma simt profund frustrata.

Ei, cartea asta e tradusa relativ bine, si in afara de greselile ortografice minore pe care le-am depistat, nu prea m-a deranjat editia in discutie. Actiunea e alerta, personajele sunt destul de simpatice, si probabil singura chestie care mi-a lasat un gust amar a fost ca romanul asta a intins coarda, pe alocuri, si a cam cazut intr-o galeata de trivialitate. Altfel, isi merita ratingul pe deplin.

In concluzie, daca sunteti in cautare de o lectura usoara, de vara, si care sa va tina companie in timp ce calatoriti, s-ar putea sa va placa Nici moarta, nici angajata.

Fata care s-a jucat cu focul, Stieg Larsson

/ marți, 15 martie 2016 /
Tot anul asta am citit prima parte din trilogie, si dat fiind ca in ultima vreme s-a petrecut o serie de evenimente mai mult sau mai putin debusolante, nu am apucat sa scriu cateva randuri despre parerea mea cu privire la cea de-a doua carte.

Mie imi place cum scrie Stieg Larsson, desi am vazut ca internetul e plin de pareri impartite. Sau, de fapt, trebuia sa spun ca imi place cum a scris S.L., luand in considerare sfarsitul lui mai putin placut. Dupa ce am avut o experienta chiar frumoasa cu primul roman, am decis ca nu trebuie sa mai astept mult (nu de alta dar am, ca oricare alt om, probleme cu memoria) si am purces la parcurgerea celui de-al doilea. Lisbeth Salander ma ucide, oameni buni! Dezvolt o reala fascinatie pentru ea, deoarece mi se pare unul dintre cele mai interesante personaje create vreodata de un autor. E drept ca Larsson scrie cam cinematografic si e la fel de drept ca cei care nu-s mari fani Dan Brown n-au sa-i agreeze stilul... dar daca ignoram chestiunea asta, ajungem la concluzia inevitabila ca povestea e cu adevarat captivanta.

Cam care e treaba: Dupa cum stim *sau nu* din primul roman, Lisbeth se pricopseste cu o suma de bani impresionanta, cu ajutorul careia isi poate permite o binemeritata vacanta. Intr-un final, insa, se intoarce pe tarmul suedez, la scurta vreme dupa acest fapt intamplandu-se diverse lucruri care converg spre...tadam..faptul ca e acuzata si urmarita de politie, pentru o dubla crima (si nu numai). Desigur, aici intervin multe, dar multe detalii pe care mi-e absolut imposibil sa vi le povestesc, atat din cauza numarului lor impresionant, cat si fiindca as taia din farmecul lor.

Pe scurt, ce as vrea sa va spun e ca Fata care s-a jucat cu focul are o actiune antrenanta, ce te tine cu sufletul la gura, si ca pana si personajele noi sunt fascinante, iar aici ma refer mai ales la cele negative. Incerc sa va recomand sa nu urmariti niciunul dintre filmele produse pana acum, daca doriti sa cititi cartea, fiindca, si imi pare rau sa recunosc asta, atat versiunea europeana cat si cea americana respecta destul de bine sirul povestii. Din fericire, deocamdata nu a iesit pe piata versiunea americana a romanului in discutie, dar sunt convinsa ca nu vor mai astepta mult producatorii pentru acest lucru.

Cartea se gaseste la o librarie online la pretul de 55 lei.
 
Copyright © 2010 Cristina Vulpe, All rights reserved
Design by DZignine. Powered by Blogger