Se afișează postările cu eticheta editura rao. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta editura rao. Afișați toate postările

Ce am mai citit

/ luni, 26 septembrie 2016 /


Bossypants, Tina Fey

Intr-o duminica, am iesit cu Anca si Simona si cea din urma mi-a dat ideea romanului asta, mentionandu-mi ca auzise ca e destul de amuzant. N-am asteptat prea mult, in ziua imediat urmatoare am si inceput sa-l citesc. N-o sa zic prea multe despre el pentru ca postarea asta se vrea una cat de cat scurta (am ramas cam in urma cu scrisul despre romane), insa am sa mentionez ca bucatile mele preferate sunt cele despre Don Fey, tatal Tinei si probabil cel mai interesant american care o fi existat vreodata in lumea asta, tocmai pentru ca e intr-atat de comic incat nu te poti abtine sa izbucnesti in ras!

“My dad looks like he’s ‘somebody.’ One day when I was visiting him on his lunch hour he ran into a couple of old high school buddies in downtown Philadelphia. ‘Hey, Don Fey!’ one of the guys called from across the street. ‘Oh my God, Don Fey,’ the other guy said excitedly. The two African American secretaries waiting at the light with my dad whispered knowingly to each other, ‘That’s Don Fey.’”
“That’s Don Fey. He’s just badass. He was a code breaker in Korea. He was a fireman in Philadelphia. He’s a skilled watercolorist. He’s written two mystery novels. He taught himself Greek so well that when he went to buy tickets to the Acropolis once, the docent told him, “[greek characters]” (It’s free for Greek citizens.)” “Neighborhood kids would gather on our porch just to listen to him swear at the Phillies game.”
Roquenval, Nina Berberova


Acum cativa ani am citit Trestia revoltata, de aceeasi autoare and, I dare say, I understood shit. Nina Berberova are un stil foarte frumos insa, la finalul fiecarui roman al sau, trebuie sa fie un moment in care sa te intrebi: de fapt ce-a vrut femeia asta sa exprime prin cartea asta? Adica personajele si povestea-s interesante, insa per total, care a fost morala, ce a determinat-o sa scrie?

Cam asa stau lucrurile si cu Roquenval. Mi-a placut mai mult decat Trestia revoltata, insa la sfarsit tot n-am inteles despre ce a fost vorba cu adevarat in mai putin de 100 de pagini cat a avut carticica asta. Totusi, e o lectura relaxanta pentru un weekend sau o seara plictisitoare, sa zicem. E scrisa frumos, nu plictiseste, si zic asta in ciuda fobiei mele rusesti, fiindca desi majoritatea personajelor sunt de sorginte rusa, am putut totusi sa citesc romanul, fara sa o aud pe tanti Liudmila in cap.
Dragut dar nu foarte.

Easy Cupcake Recipes, Lynlyn Lee


Pe scurt, poze dragute (insa nu prea multe), linkuri utile inspre youtube, cateva retete chiar interesante..si cam atat. Ce mai pot spune despre o carte de bucate, mai ales despre un singur tip de desert?

Vrajitoarele, Roald Dahl


Cred ca dintre aceste carti mi-a placut cel mai mult cea in discutie. A fost si amuzanta, am terminat-o si intr-o singura zi, are si schite haioase.. Roald Dahl e perfect atat pentru cei mici, cat si pentru cei mari. E o poveste prea frumoasa ca sa nu o incercat. I-am dat cinci stele din cinci pentru ca merita, iar asta nu pentru ca e o lectura simpla. E pur si simplu relaxanta si amuzanta.

Jurnalul, Nicholas Sparks (The Notebook)

/ luni, 12 septembrie 2016 /

Citita: pe Kindle
Pret in EN, editie tiparita: nici 40 lei, la o librarie online

Nici nu stiu cum sa incep sa scriu despre acest roman. Filmul l-am vazut de atatea ori incat am pierdut deja sirul, asa ca, mai devreme sau mai tarziu, lectura cartii era inevitabila. Din start am sa spun ca exista cateva diferente notabile intre ecranizare si romanul propriu-zis, dar asta era oarecum de asteptat.

Povestea e la fel de frumoasa, personajele mi-au fost la fel de dragi...in alte cuvinte, pot sa spun ca e o lucrare perfecta pentru un weekend in care vrei sa te simti ceva mai sentimental.

Despre ce e vorba: Allie si Noah fac cunostinta in timpul unei veri. Ea era venita cu parintii la casa de vacanta din South Carolina, in timp ce el tocmai terminase scoala si lucra alaturi de tatal sau, in aceeasi localitate. Intamplarea face ca aceste doua suflete sa se intalneasca si (desi istoria dragostei lor initiale nu e accentuata cine stie ce in roman), bineinteles, sa se iubeasca. Totul le sta in cale. In primul rand, conditiile sociale ale celor doi sunt extrem de diferite, ea provenind dintr-o familie bogata si sus-pusa pe scara sociala, in timp ce el e fiul unui muncitor la fel ca oricare altul, avand resurse destul de limitate banesti. Parintii lui Allie o forteaza sa paraseasca, impreuna cu ei, oraselul din South Carolina, la finalul verii. Noah ramane devastat asa ca se inroleaza in armata si pleaca in cel de-al doilea razboi mondial.

Baiatul ii scrie fetei cate o scrisoare in fiecare zi, timp de cateva luni (in roman) sau un an (in adaptarea cinematografica). Ea nu-i primeste misivele, dintr-un motiv demn de mentionat abia cand are loc reintalnirea celor doi. In consecinta, ea incepe sa-si refaca viata in alt oras, departe de iubirea de o vara care i-a unit. Se logodeste cu un fiu de industrias, devenit avocat celebru si destoinic, care, desigur, in conformitate cu cerintele parintilor ei, are o avere ce nu poate fi trecuta cu vederea cu usurinta. Declicul are loc atunci cand ea observa in ziar un articol despre un barbat din South Carolina care a reconstruit o casa si care refuza sa o vanda, in ciuda multitudinii de oferte pe care o primeste.

Notez aici o mare diferenta intre carte si pelicula: in timp ce Noah si Allie isi traiesc vietile separat timp de doar 7 ani in film, in roman asta se intampla pe parcursul a mai multi ani, aproape 14 (deci dublu). Inteleg instinctul celor care au fost in spatele productiei cinematografice de a-i face pe cei doi sa arate mai tineri, pe de o parte pentru ca lumea poate e mai putin sensibilizata de cei mai in varsta care se indragostesc (aici referindu-ma la marile mase ce privesc la televizor), si pe de alta parte fiindca tinerii arata intotdeauna mai bine, si, deci au mai mare priza la public.
In alte cuvinte, in timp ce in film e prezentata o poveste de dragoste care reincepe inspre varsta exponentilorde 30 de ani , in carte avem o perspectiva diferita, data de faptul ca ei se apropie mai degraba de 40. Pe mine, una, lucrul asta nu m-a deranjat absolut deloc, mai ales ca eu cred ca dragostea poate aparea indiferent de factori derizorii ca statusul social, sexul, rasa si-asa mai departe, deci nu exista nici o limitare de varsta.

Per total pot spune despre aceasta carte ca m-a impresionat, dar din nou, as dori sa specific ca daca nu aveti o precadere inspre romanele cat de cat romantice, nu cred ca veti simti acelasi lucru. Nicholas Sparks e diferit de tipicul clasic al celor care scriu sentimental, prin faptul ca majoritatea cartilor sale se termina prost, ba chiar dezastruos, si-ti lasa o gaurica-n inima si-n suflet. Bineinteles, nu este acelasi caz si cu Jurnalul, in cazul in care va intrebati, insa oricum ar fi, tot nu e optimist finalul.

P.S.: Imi pare rau ca am absentat atata timp de pe blog, insa am fost plecata in Italia (despre care trebuie sa scriu, sper, saptamana asta) si nici nu am avut asa mult timp de citit, din pacate. :(

Rosshalde, Hermann Hesse

/ luni, 12 octombrie 2015 /
Gertrud. Rosshalde. Ultima vara a lui Klingson, Hermann Hesse, Editura Rao, 2004, 348 pagini. Cartea poate fi achizitionata de la o librarie online, unde gasiti si alte carti online la preturi speciale. Cea in discutie costa 24.99 lei (decembrie 2013).
Eu am citit cartea in format electronic, pe e-book reader, si am ales sa ma rezum doar la nuvela Rosshalde, despre care o sa incerc sa insir cateva cuvinte.
Rosshalde este povestea lui Johann Veraguth, pictor extrem de talentat si apreciat. Actiunea nuvelei se petrece undeva la inceputul secolului XX, dar de asta mi-am dat seama destul de greu, numai prin prezenta unui automobil. Barbatul traieste pe domeniul sau, Rosshalde, alaturi de familie, compusa din sotie si copilul cel mic, Pierre, in timp ce baiatul mai mare e trimis la un internat. Povestea urmareste atat talentul inegalabil al lui Veraguth, cat si departarea sa graduala fata de cei dragi. Daca, la inceputul casniciei sale, toti locuiau in aceeasi casa, in timp Veraguth alege sa-si duca traiul intr-o casuta din apropiere, unde isi si picteaza celebrele tablouri. Distanta impusa intre el si sotie va constitui unul dintre motivele in care lucrurile par sa se naruiasca, la un moment dat.
Parerea mea: Nuvela e scrisa extraordinar de bine, amanunt care nu pot sa spun ca m-a surprins, dat fiind ca il apreciez pe Hesse de multa vreme. Am ramas, insa, destul de dezamagita atat de subiect, cat si de modul in care a evoluat actiunea, iar finalul m-a doborat complet. Imi pare rau sa zic asta, dar cred ca a fost printre cele mai inutile short stories pe care le-am citit vreodata. Inca o data, am apreciat deosebit de mult stilul scriiturii, fiindca se apropie de cititor relativ usor. Pacat ca scrisul nu a fost capabil sa imbogateasca si subiectul ales sau, asa cum ziceam mai sus, evenimentele care concura la trasarea evolutiei personajului.
Pentru o lectura de tren sau de duminica, e o nuvela in regula. Sa nu aveti prea multe asteptari, in rest. Nu pot s-o cataloghez ca fiind timp pierdut, dar nici nu am castigat ceva, citind asta.

Suetonius si vietile celor doisprezece cezari

/ miercuri, 20 mai 2015 /

Suetonius si Vietile celor doisprezece cezari

Pentru week-endurile de vara care seamana mai degraba cu cele de toamna din cauza ploilor si temperaturilor care alterneaza intre mult prea multe grade in termometru, urmate de ceva mai putine decat ar fi normal pentru aceasta perioada, va recomand cartea lui Suetonius – ”Vietile celor doisprezece cezari”, o colectie de biografii ale vietii, actiunilor si naravurilor lui Iulius Caesar, Augustus, Tiberius, Gaius Caligula, Claudius, Nero, Galba, Otho, Vitellius, Vespasianus, Titus si Domitianus.
Desi, la o prima vedere, cartea poate descuraja un cititor care ar putea crede ca este vorba despre o lucrare de istorie politica si militara, in care vor fi detaliate chestiuni precum expansiunea Romei sau marile decizii politice luate de diversii lideri, de fapt, Suetonius se intereseaza de chestiunile ce tin de moravurilor acestor lideri, de practicile scandaloase si uneori chiar ciudate, de anecdotele care inconjoara persoana acestor lideri si care nu pot fi gasite in nicio alta opera.
Din pacate, din acest punct de vedere, Suetonius nu face o prea mare distinctie intre fapt si barfa, astfel ca, in afara elementelor care ar putea atesta veridicitatea operei, cititorul (chiar dacă este inginer în fizica cuantica sau un simplu student pasionat de web design) trebuie sa se mentina obiectiv in evaluarea continutului cartii.
Dar pataniile amuzante ale acestor lideri politici si militari ai Romei, implicarea lor in diverse scandaluri, nebunia de care dau uneori dovada fac deliciul lecturii. Astfel, despre Caesar ni se spune ca era frustat din cauza cheliei pe seama careia se faceau adesea glume, despre Augustus ca avea o apetenta pentru sacrificarea oamenilor nevinovati pentru a-i imbuna pe zei, dar si ca era un bun administrator local si prefera sa le seduca pe sotiile adversarilor sai pentru a afla informatii, Tiberius era un adevarat fanatic atunci cand venea vorba de incalcarea legilor si normelor si veghea încontinuu ca acestea sa fie respectate, parasea foarte rar Roma si a instituit functia de ”organizatorul placerilor” pentru cele mai ciudate situatii – de pilda un dialog intre o ciuperca, o pitulice, o stridie si un sturz i-au castigat atentia suficient ca sa-l ridice pe autorul sau in pozitia mai sus amintita, Nero a incendiat Roma, iar Caligula si-a ridicat magarul la rangul de consul si se plangea incontinuu ca insemnatatea epocii sale nu a fost sporita de nicio catastrofa. De asemenea, manifesta o cruzime fara margini, chiar si impotriva propriei familii – alungandu-si surorile si ucigandu-si fratele. Pe ceilalti cezari va las sa-i descoperiti singuri.
Daca subiectul va atrage va recomand sa cautati editia publicata de editura Rao in 1998. Pe langa textul lui Suetonius, intr-o traducere excelenta de Gheorghe Ceausescu, veti mai gasi si trei anexe care va vor fi extrem de utile in intelegerea textului, mai ales daca nu sunteti foarte familiarizati cu elemente de istorie romana. Prima anexa este o cronologie a evenimentelor petrecute de la nasterea lui Iulius Caesar pana la moartea lui Domitianus. A doua anexa detaliaza urmatoarele elemente: jocurile si spectacolele de la Roma, textele legislative mentionate de Suetonius, unitatile de masura ale vremii si impartirea zilei in epoca respectiva. Ultima anexa cuprinde un glosar de termeni si un indice de persoane, care pot fi consultate pe parcursul lecturii pentru a o mai buna intelegere a textului.
Desi Suetonius a urmarit mai mult anecdoticul in aceasta lucrare, cartea merita citita pentru ca dincolo de a fi o colectie de impresii si fapte care altfel nu ne-ar fi accesibile, este si un fel de roman istoric, scris intr-o maniera relaxata, usor de citit si de inteles, spre deosebire de alte asemenea romane istorice, destul de dificil de lecturat.
 
Copyright © 2010 Cristina Vulpe, All rights reserved
Design by DZignine. Powered by Blogger