Se afișează postările cu eticheta edward jurnalul unui hamster. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta edward jurnalul unui hamster. Afișați toate postările

Edward, Jurnalul unui hamster, Miriam Elia si Ezra Elia

/ luni, 25 ianuarie 2016 /

O prietena foarte buna de-a mea, Roxana, lucreaza la o librarie din Palas Iasi, respectiv Librarium. Acolo imi petrec, uneori, multe ore, in compania unor carti precum si a unei cafele sau a unui ceai (facut de librari, la fata locului). E un loc linistit, pe care vi-l recomand, mai ales daca sunteti singuri intr-o dupa-amiaza de duminica si nu aveti cum sa va petreceti timpul. Muzica este absolut superba, variind de la jazz sau blues, uneori chiar clasica. Atmosfera este calma, plina de pace, si pur si simplu ador sa fiu inconjurata de carti. Sunt convinsa ca o sa am si o mare problema cu plasarea lor, atunci cand o sa plec de aici.
Ei, intr-una dintre aceste dupa-amieze in care nu aveam nici chef de iesit in oras, nici chef de vazut oameni, am purces la locul sus-mentionat si, desi, la acea vreme, inca mai citeam, in paralel, Planeta mediocrilor de Ioan Grosan si Deadlocked de Charlaine Harris, am luat pur si simplu o carticica de pe raft si am terminat-o chiar acolo.
Edward Jurnalul unui hamster mi s-a parut foarte amuzanta. E hilara, simpatica, m-a destins, iar la final chiar imi parea rau ca nu a fost mai lunga. Totusi, chiar si dimensiunile reduse reflecta foarte bine inclusiv durata vietii unui animalut de companie din aceasta clasa. Am avut vreo trei hamsteri (dintre care primul a fost cel mai dragalas si afectuos si de care imi amintesc cu  nostalgie) si imi plac la modul cel mai sincer, dar cred ca nu sunt neaparat cele mai nimerite animale de companie. Traiesc mult prea putin si atasamentul subinteles fata de ele se pierde degeaba. Un caine ar fi, cu siguranta, mai nimerit, dat fiind ca poate atinge si varsta de 20 de ani (bine intretinut, desigur).
Jurnalul lui Edward este redactat in hamstereza, iar autorii sunt doar traducatorii acestei limbi. M-a amuzat teribil informatia asta si mi s-a parut ca a facut totul, cumva, mai veridic. Sunt cateva momente frumoase in carticica asta, desi marea majoritate a actiunii se petrece in cusca lui Edward, care e, pe de o parte, un loc sigur, dar, pe de alta parte, o inchisoare ingrozitoare. Edward are marele defect de a gandi si, in plus, mai are si asteptari mari de la cei din jur. Nu o singura data incearca sa stabileasca diverse contacte lingvistice cu pisica sau cu alt coleg... dar eforturile ii sunt in zadar, pentru ca, se pare, e singurul mai inzestrat din punct de vedere intelectual.
Mai aveam putin si izbucneam in ras in librarie cand am citit ca, hotarand sa tina greva foamei ca sa le arate proprietarilor ca se simte ca intr-o inchisoare, dupa cinci minute ametea si intra in depresie. Nu pot sa zic decat ca recunosc toti hamsterii in el, cel putin la capitolul mancare. Fara exceptie, toti erau mari amatori de seminte de floarea soarelui, de bostan si alte semincioare, lucru care se intampla, bineinteles, si in cazul lui Ed.
Desene sugestive, destul de realiste, insotesc actiunea cartii. Chiar daca ele sunt cat de cat naive, reusesc destul de bine sa descrie simplitatea vietii unui hamsterel. Edward, desi posac, singuratic si foarte neprietenos, are nasucul in forma de inimioara ** aceasta descoperire m-a facut sa exclam, fara sa vreau, in conformitate cu natura mea feminina, "oh, ce dulce!". O recomand. O puteti citi foarte repede si o sa va relaxeze, cu siguranta.
Cartea de fratii Elia se poate achizitiona de la o librarie online, in oferta careia puteti descoperi multiple alte titluri de carti online, inclusiv in limba engleza.

Edward, jurnalul unui hamster (1990-1990)

/ miercuri, 20 mai 2015 /

Miriam Elia şi fratele ei, Ezra Elia, au fost cândva posesorii unui hamster neobişnuit de ursuz, pe nume Edward. Hamsterul a murit de ceva timp, dar a lăsat o urmă apăsată în sufletul lor comun, fiindcă a fost singura fiinţă de care cei doi au încercat vreodată să aibă grijă. După moartea acestui mic animăluţ, cei doi au devenit mai retraşi, neavând contact cu lumea prea des.
E, în primul rând, o carte de aproximativ 90 de pagini, în care sunt cuprinse desene frumoase, care indică viaţa scurtă a lui Edward, un hamster pentru care viaţa nu era numai lapte şi miere. Ceea ce impresionează e însăşi povestea în sine; un animal de companie devine încetul cu încetul un scriitor al propriei vieţi. Absurdul, cel care apare de cele mai multe ori în scurta destăinuire, redă cel mai bine starea de spirit a naratorului, întrebările retorice pe care şi le pune reflectând pustiul ''uman al vieţii sale''''la ce bun să exişti?''(luni, 5 mai), întrebări ce nu vor primi niciodată un răspuns elocvent. Apar insatisfacţii când e vorba de cuşca sa, de stăpânii săi, de prietenul lui pe care îl ucide, de iubita lui Camilla, de care se desparte greu, această despărţire măcinându-i sufletul.
''Ce e adevărat? Mănânc, dar nu am gust. Gândesc, dar nu simt. Scriu, dar nu înţeleg. Visele mele sunt vii''. Uneori nu-şi dă seama de adevăratul său scop în viaţă, neînţelegând de ce a fost ''înfiinţat''.
Sfârşitul e tragic, aşa că vă las pe voi, cititorii să îl descoperiţi. Închei cu un citat din aceeaşi operă ''mă preling în umbră, deşi poate că jurnalul acesta o să ducă o parte din mine în lumea veşnică'' (RoxanaG)
 
Copyright © 2010 Cristina Vulpe, All rights reserved
Design by DZignine. Powered by Blogger