Se afișează postările cu eticheta poarta coliviei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poarta coliviei. Afișați toate postările

Poarta coliviei, Katie Hickman

/ luni, 11 iulie 2016 /
Citita: in format tiparit
Publicata la: Editura Polirom
Tradusa de: Constantin Dumitru-Palcus
Pret: actualmente doar 9,99 lei

Aveam cartea asta in wishlist de numai cateva saptamani cand s-a nimerit sa o primesc de la o librarie online. M-am bucurat nespus, deoarece sunt pasionata de istorie si intotdeauna am sa raman astfel, asa ca de fiecare data cand am sansa sa citesc cate un pic de fictiune istorica, imi salta inima in piept de voiosie.
Unele portiuni din roman m-au incantat, altele insa m-au dezamagit teribil.

Actiunea se desfasoara pe doua planuri: primul (contemporan), al carui eroina este o oarecare Elizabeth, doctoranda la Oxford in filosofie, a fost cel care m-a interesat cel mai putin, daca e sa recunosc sincer; cel de-al doilea (din 1599-1600) spune povestea Celiei Lamprey, o femeie britanica ce fusese rapita de piratii turci si vanduta, pana la urma, sultanului (pentru harem, desigur). In acest sens, as dori sa specific ca acest al doilea plan m-a incantat peste masura, cu atat mai mult cu cat m-a pasionat sa citesc despre intrigile din interiorul palatului, despre relatiile (oarecum ciudate pentru noi, cei din ziua de azi) care se petreceau si se infiripau intre doamnele din harem, despre statuturile sociale pe care ajungeau sa le aiba acestea in functie de cat de tare le prefera sultanul, si-asa mai departe.
Daca doriti sa aflati mai mult despre povestea in sine, va recomand sa mergeti pe blogul Antoanetei Moga, deoarece a avut rabdare si a povestit cat de cat despre actiune: http://wife.mihaimoga.com/?p=238.

Eu nu am sa insist prea mult pe ce se intampla in carte, deoarece risc sa ma plictisesc scriind despre asta si, cred, pe voi la fel. Daca ar fi sa o fac, in plus, cred ca as ajunge la o dimensiune de vreo 5 pagini de A4, asa ca mai bine ma abtin.

Punctul forte al cartii il reprezinta actiunea bine inchegata, felul relativ alert de a povesti al naratorului omniscient, si multitudinea de amanunte, despre care se vede ca au fost bine documentate inainte de a fi utilizate. Punctul slab al cartii a fost acel plan de care ziceam mai sus, cel in care Elizabeth, contemporana noastra, desi o fata cu capul pe umeri, cu o gramada de cultura generala si particulara (la filosofie si istorie, vreau sa zic), face o pasiune tampita pentru un oarecare Marius, doctor ocupat si sarmant, care nu da doi bani pe ea. Din ce cauza spun ca nu am apreciat portiunea in discutie: in primul rand, prea putin ma interesa dilema sentimentala a lui Elizabeth, cand in partea cealalta, a  Istanbulului de 1599 se intamplau chestii MULT mai interesante; in al doilea rand, incursiunile contemporane (caci da, fiecare capitol se petrecea in epoca diferita fata de celalalt) apareau in momentele cele mai inoportune posibile si imposibile, asa ca nu de cateva ori am fost tentata sa sar paginile ce o aveau in prim-plan pe Elizabeth. Un alt punct slab al cartii in discutie il consider faptul ca actiunea devine un pic confuza la un moment dat, cand autorii unui complot par a fi trei persoane diferite, pe rand. In alte cuvinte, mi-a venit putin cam greu sa suspectez intai pe cineva, apoi pe altcineva, ca mai apoi surpriza, sa cred ca de fapt ALTCINEVA era faptasul.
Kudos pentru descrierile dezgustatoare ale sultanului, dat fiind ca sunt absolut convinsa ca foarte putine femei din harem erau realmente inamorate de el.

Ah, si in subsidiar, mai e tratata si o poveste de dragoste, intre Celia si Paul Pindar, cel care era logodnicul sau la momentul rapirii ei, si sentimentele astea ii conduc pe amandoi la acte putintel nebunesti. Desigur, faptul ca Elizabeth intreprinde o calatorie in Istanbul pentru a cerceta povestea Celiei, asigura, indirect, o viitoare legatura amoroasa cu un oarecare Mehmet. Apropo de numele asta, de ce o fi simtit Katie Hickman nevoia sa il numeasca pe turcul din ziua de azi, probabil viitorul iubit al lui Elizabeth, cu acelasi nume pe care il avea sultanul, in 1599? Asta n-am inteles-o, mai ales ca ar fi fost o analogie extraordinar de nepotrivita, dat fiind ca nu e descris in cuvinte prea calde (ba e gras, ba e palid, ba are prea mult par, ba-i plac fetele cat mai tinere, deci..un pederast.), in timp ce actualul Mehmet nu e nici pe departe la fel.

Ca sa inchei (caci deja am exagerat cu lungimea postarii), va recomand Poarta coliviei deoarece este intr-adevar interesanta si nu prea o sa va plictiseasca. Ignorand unele momente siropoase si extraordinara capacitate a lui Elizabeth de a supra-gandi absolut totul din jurul ei, o sa fiti totusi destul de satisfacuti, mai ales, asa cum spuneam si mai sus, datorita portiunii care trateaza Istanbulul secolului XVI.
 
Copyright © 2010 Cristina Vulpe, All rights reserved
Design by DZignine. Powered by Blogger