Se afișează postările cu eticheta singuratatea numerelor prime. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta singuratatea numerelor prime. Afișați toate postările

Singuratatea numerelor prime/The Solitude of Prime Numbers, Paolo Giordano

/ luni, 20 iunie 2016 /

Pret in RO: 30 lei, la o librarie online
Pret in EN: nici 47 lei, la aceeasi librarie online
Nr. pagini: in editia in romana, 352

Descrierea suna cam asa:
Poveştile celor doi tineri, Alice şi Mattia, eroii acestei cărţi, se intersectează din perioada adolescenţei. După întâmplările traumatizante care au avut loc în copilăria lor, destinele le sunt definite de capacitatea alterată a fiecăruia de a se integra într-un circuit firesc al lumii. Constrângerea de a trăi cu imperfecţiunea fizică dobândită în urma unui accident la schi de către unul şi cu sentimentul de vinovăţie pentru abandonul surorii retardate de către celălalt sunt fundamentele pe care scriitorul conturează alternativ, şi apoi intersectat, dramele sufleteşti ale celor doi protagonişti care duc la revoltă, dorinţa de a compensa defectul fizic, autoizolare şi autodistrugere, amândoi reuşind, în ciuda distanţării faţă de lume, să trăiască având curajul de a face tot ce crede că-i place, sau ce ştie cel mai bine. Este o carte despre singurătate, experimentată profund, care, în loc să netezească drumul spre iubire, prin recunoaşterea sinelui în celălalt, îl face aproape imposibil de finalizat. Emoţionantă şi provocatoare la nivelul condiţiei umane, naraţiunea conduce spre un final care nu are în vedere bucuria, poate prea facilă, a iubirii salvatoare, ci pe cea a regăsirii de sine, menită să restabilească echilibrul precar dintre întâmplare şi alegere.

Nu ma asteptam sa-mi placa asa mult cartea in discutie. Singuratatea numerelor prime e o frumusete de roman, facut cumva pentru acele persoane care se asteapta la ceva mai mult decat o poveste cu happy end. Realitatea e asa cum ni se prezinta, cruda, necrutatoare, extraordinar de darnica cu unii dintre noi si extrem de zgarcita cu altii. Paolo Giordano a facut o treaba buna in a o infatisa in aceasta maniera.

Cel mai mult mi-au placut cele doua personaje, Alice si Mattia, cu toate ca ambii reuseau sa fie relativ cruzi cu cei din jur. De multe ori, nici nu ne dam seama cand ii ranim pe cei dragi, ba mai mult, uneori putem fi intr-atat de incapatanati incat sa nu realizam cat de mult conteaza ei pentru noi, pana in momentul in care-i pierdem. De asemenea, am apreciat faptul ca actiunea, desi nu foarte alerta, nu ajunge sa te plictiseasca. Pana si momentele relativ stagnante par a transmite ca, in subsidiar, se intampla ceva important. Mai mult, mi-a placut curiozitatea de care am fost dominata pe parcursul lecturii. Chiar voiam sa stiu cum avea sa se termine cartea.

Ce pot sa spun ca m-a dezamagit a fost finalul, intr-o oarecare masura. Mi s-a parut putin cam prea brusc si cumva nu m-a satisfacut in ceea ce o privea pe Alice. Ajunsesem sa ma atasez (cat poate un cititor sa se ataseze de un personaj, adica) de ea, si voiam intr-atat de mult sa i se intample ceva bun si sanatos, incat chiar am fost un pic suparata pe Paolo Giordano, pentru faptul ca nu a ajuns sa ma elucideze in acest sens.
Totusi, e un roman bun, si vi-l recomand.

P.S.: Momentan nu am chef sa scriu mai multe, fie despre el, fie despre alta carte, deoarece saptamana asta a fost destul de ocupata pentru mine si deja simt ca nu ma mai pot dedica lecturii asa cum o faceam alta data. Nu pot sa spun ca ma dezamageste asta, nu intr-atat de mult pe cat m-as fi asteptat. Ma tem ca incep sa ma indepartez de pasiunea asta, incet dar sigur.
 
Copyright © 2010 Cristina Vulpe, All rights reserved
Design by DZignine. Powered by Blogger